Stenoza de canal rahidian este o patologie foarte frecventa în cazul persoanelor care se apropie de vârsta de 50 de ani, una care, de regulă, se adresează reumatologiei, însă atunci când pacienții vin deja într-o stare mai gravă, aceasta poate să aibă rezolvare neurochirugicală.
Această afecțiune face parte din tiparul celor degenerative ale coloanei lombare și, alături de hernia de disc, este o patologie foarte frecventă. Inițial, era apanajul decadelor șase, șapte și opt de viață, dar în ultimii 20 de ani această patologie a coborât, afectând decada a cincea, uneori chiar și sfârșitul celei de-a patra, într-o proporție relativ egală între femei și bărbați.
Diametrul coloanei, în care se află măduva, se micșorează transversal. De asemenea, nu trebuie ignorată nici cea longitudinală. Această micșorare se produce dintr-o mulțime de factori fiziopatologici, precum îmbătrânirea generală a coloanei, suprasolicitări cauzate de activitățile fizice intense și obezitatea.
În cazul acestor micșorări ale diametrului axial, în primă fază, organismul și sistemul nervos, cu ajutorul rezervelor pe care corpul încă le mai are, compensează, iar atunci când scade peste o anumită valaore, sub 75% din diametrul ideal spre exemplu, încep să apară durerile de spate, care se întind pe picior, și apare șchiopătarea. Aceasta este asemănătoare cu afecțiunile vasculare pe membrele inferioare. La început va apărea câteodată, atunci când pacientul se mișcă un timp mai îndelungat, iar în timp, atunci când boala începe să se accentueze, durerile vor apărea chiar și în repaus.
Atunci când apar aceste dureri, pacientul trebuie să se prezinte prima dată la medicul de familie, apoi va ajunge la reumatologie, respectiv neurologie. Se vor face invetigații, analize de rutină, apoi un tomograf sau un RMN.
Pe RMN se vor vedea reducerile în diametru ale canalului lombar. Din nefericire, foarte mulți colegi de-ai mei continuă, în pofida îngustării acestui canal, cu un tratament medical dus la nesfârșit. Nu va rămâne decât ca boala să se agraveze și pacientul să nu se mai poată mișca.
Pacientul, în mod normal, trebuie îndrumat către neurochirurgie. Acolo, medicul va constata simptomatologia, va observa RMN-ul, implicit reducerea canalului lombar, și va lua în discuție, după o consultare, în prealabil, cu pacientul, o soluție chirurgicală.
Medicul va avea în vedere decompresiunea canalului lombar, care se va face în funcție de simptomatologie și de dominața reducerii acestui canal. Uneori poate fi unilateral, dar în cele mai multe cazuri, boala poate fi bilaterală. Atunci va trebui să luăm în vedere și elementul median, care este procesul spinos. De asemenea, se vor lărgi găurile pe unde ies nervii.
Aceasta este o operație de rutină, de succes și cu rezultate foarte bune, folosind tehnici microchirurgicale. De asemenea, există o metodă nouă, apărută recent, operație minim invazivă, în care se inserează un dispozitiv interspinal, care are rezultate rapide și foarte bune. După operație, pacientul poate rămâne internat în jur de cinci zile având în vedere vârsta și alte boli asociate pe care ar putea să le aibă.
Simptomele care ar trebui să vă convingă să faceți un control sunt durerile de spate, cu iradiere pe picioare, care ulterior duc la șchiopătare. De asemenea, amorțeala în membrele inferioare poate fi, de asemenea, un motiv serios pentru a merge la medic, pentru că ignorată poate duce la imobilizarea pacientului la pat și în final la paralizia membrelor inferioare.
Intervenția clasică, cea de recalibrare a canalului rahidian, are rezultate bune și foarte bune la majoritatea pacienților. Trebuie ținut cont și de vârsta pacienților, care mai pot avea și alte patologii asociate. De asemenea, și varianta cea de-a doua, operația minim invazivă are rezultate foarte bune pe termen scurt și mediu. Pentru că este o metodă nouă, nimeni nu poate prognostica ce se va întâmpla peste 15 ani, însă pacientul este în siguranță pentru 5 sau 10 ani. În cazul în care apar dereglări, se poate trece la recalibrarea canalului rahidian.