Durerea de spate este o problemă care afectează milioane de adulți. Statisticile spun că, de-a lungul vieții, în jur de 75% dintre oameni acuză dureri de spate cronice. Aproximativ 2% dintre aceștia suferă de o compresie severă a unei rădăcini nervoase, iar circa 5% dintre ei vor primi diagnosticul de hernie de disc. Stenoza spinală poate fi una dintre cauzele acestor dureri.

Stenoza spinală este, de cele mai multe ori, atribuită ”uzurii” cauzate de vârsta înaintată, care determină slăbirea oaselor și pierderea cartilajelor. Chiar și așa, o vârstă înaintată nu este singurul motiv al stenozei. Există, de asemenea, factori de risc care pot determina această afecțiune: un nivel ridicat de inflamație, tumori sau chiar leziuni care afectează coloana vertebrală. Asta înseamnă că nu doar persoanele vârstnice sunt pasibile de a suferi de stenoză spinală, ci și adulții de vârstă mijlocie se pot confrunta cu această afecțiune. De asemenea, un număr foarte mic de persoane se nasc deja având canalele spinale îngustate.

Stenoza spinală este cauzată de îngustarea canalului spinal, ceea ce înseamnă că poate exercita presiune asupra nervilor aflați în coloană, fapt care duce frecvent la apariția durerilor de spate.

Unul dintre factorii de risc principali este vârsta, pentru că odată cu înaintarea în vârstă, își fac apariția și procesele naturale degenerative din organism. Osteoartrita este una dintre cele mai frecvente cauze. Stenoza spinală mai poate fi cauzată și de hernia de disc, de leziunile coloanei vertebrale, tumori sau afecțiuni precum boala Paget (afecțiune în care oasele cresc anormal de mari, ceea ce duce la fragilitate la nivelul colonei vertebrale prin îngustarea canalului spinal).

În cazul stenozei lombare simptomele sunt următoarele: amorțeală sau furnicături la nivelul picioarelor, spatelui sau feselor; durere sau crampe la unul sau la ambele membre inferioare atunci când stați în picioare perioade îndelungate de timp sau când vă deplasați, durere care se diminuează în intensitate atunci când vă așezați sau vă aplecați spre înainte; pierderea controlului la nivelul brațelor sau picioarelor care poate duce la tulburări de mers sau de a ține obiecte; dureri de spate.

Evoluția naturală din punct de vedere clinic, pentru un pacient cu stenoză a canalului spinal lombar fără tratament este, în mare măsură, variabilă. Cursul bolii poate fi favorabil în aproximativ 50% din cazuri, însă ameliorarea rapidă este destul de rar întâlnită.

Modificarea activităților conform recomandărilor unui medic poate fi un prim pas spre un plan terapeutic. De asemenea, kinetoterapia este și ea o soluție, prin exerciții de corectare a poziției spatelui și mișcărilor corpului pentru a reduce durerea de spate sau îmbunătățirea flexibilității, tonusului și a forței musuclare.

În categoria tratamentului non-chirurgical intră medicamente sub stricta îndrumare și supraveghere a unui medic, comprese cu gheață aplicate local pentru a reduce inflamația sau administrarea unui tratament injectabil cu corticosteroizi/infiltrație radiculară locală.

În cele din urmă, o altă soluție o mai reprezintă și tratamentul chirugical. Studiile recente au arătat că intervenția chirurgicală în cazul pacienților cu stenoză a canalului spinal lombar ameliorează dramatic simptomele, comparativ cu tratamentul non-chirurgical. Scopul intervenției chirurgicale este de a mări dimensiunea canalului spinal și a oferi elementelor nervoase un spațiu adecvat.

Operațiile utilizate în mod obișnuit pentru tratarea stenozei lombare includ intrevențiile clasice precum laminectomia, laminotomia și foraminotomia. Pentru pacienții care îndeplinesc indicațiile adecvate, aceste proceduri pot fi, de asemenea, combinate cu o operație de fuziune spinală.

Cea mai frecventă metodă neurochirurgicală decompresivă este laminectomia. Pentru a efectua o laminectomie clasică, se face o incizie mică în partea inferioară a spatelui. Laminectomia implică înlăturarea extensiilor osoase (lamina) din partea din spate a corpului vertebral, care provoacă presiune asupra sacului spinal sau a rădăcinilor nervoase. Adesea, doar o parte din lamină trebuie să fie îndepărtată pentru a ușura presiunea asupra rădăcinilor nervoase. Ligamentele și țesutul moale din zona afectată sunt, de asemenea, îndepărtate pentru a crește spațiul canalului.

Opțiunea de tratament cu laminectomie microendoscopică (MEL) este pentru pacienții care se califică pentru tratamentul chirurgical al stenozei spinale lombare. MEL atinge același obiectiv ca laminectomia clasică, dar implică utilizarea unei abordări minim invazive, cu ajutorul unui endoscop chirurgical pentru vizualizare și a tehnicilor micro-chirurgicale decompresive.

Un ac subțire este așezat sub ghidaj fluoroscopic (în timp real, în raze X) până la nivelul implicat pe o parte a coloanei vertebrale mediane. Se face o mică incizie în jurul acestui ac. Folosind un set de dilatatori metalici conici, trecuți peste acul de ghidare, țesutul și mușchii sunt apoi ușor împrăștiați de pe osul de bază.

Un cilindru metalic gol este apoi trecut în jos în zona stenozei și este fixat. Prin acest canal de lucru, este plasată o cameră microendoscopică chirurgicală rigidă pentru a furniza o vedere superioară și vizibilă asupra patologiei.

Cu această vedere operativă, medicul poate îndepărta micro-chirurgical osul care comprimă rădăcinile nervoase, ușurând astfel stenoza spinală a spatelui.

În plus, țesutul moale, cum ar fi ligamentum flavum și discurile herniate, poate fi de asemenea eliminat prin tehnica MEL. Prin aceeași incizie, chirurgul poate, de asemenea, roti endoscopul pentru a decomprima nivelul coloanei vertebrale deasupra și dedesubt. În general, în comparație cu procedurile tradiționale deschise, tehnica MEL oferă avantajele atractive ale distrugerii mult mai scăzute a țesutului normal, o intrevenție chirurgical mai rapidă, disconfort postoperator redus, timp de recuperare mai rapid și revenirea mai facilă la activitatea normală.

În timpul operației de laminectomie microendoscopică, pentru a trata stenoza spinală lombară, pacientul va fi adormit, sub anestezie generală. După intervenția chirurgicală, pacientul va fi dus în zona de recuperare unde va fi monitorizat până când se va trezi. Majoritatea pacienților se pot da jod din pat în aceeași zi în care se efectuează intervenția chirurgicală. Activitatea fizică este încurajată treptat, iar pacienții sunt în mod obișnuit capabili să se întoarcă acasă în 2-5 zile după o laminectomie clasică și 1-2 zile după MEL. Cu toate acestea, intervalele de timp pot fi mai lungi, în funcție de amploarea intervenției chirurgicale. De obicei, pot apărea dureri pentru câteva săptămâni după intervenția chirurgicală și este posibil să fie nevoie și de tratament medicamentos.

Neurochirurgul poate prescrie, de asemenea, câteva sesiuni de terapie fizică pentru a ajuta pacientul să își recâștige forța în abdomen și spate și pentru o recuperare mai bună. Durata totală de recuperare după intervenția chirurgicală la nivelul coloanei vertebrale lombare poate dura de la 8 săptămâni și până la 6 luni, în funcție de severitatea stării înainte de intervenție chirurgicală, precum și de starea generală de sănătate înainte de intervenția chirurgicală.

Lamectomia decompresivă este cea mai frecventă și mai reușită intervenție chirurgicală efectuată pentru tratamentul simptomelor asociate cu stenoza spinală lombară. Cu toate acestea, nu oricine este un candidat pentru o intervenție chirurgicală de acest tip, deoarece situația fiecărui pacient este unică.

Neurochirurgul trebuie să discute toate opțiunile cu pacientul, pentru că orice decizie care implică o intrevenție chrirugicală trebuie luată în cunoștință de cauză, știind toate opțiunile și înțelegând riscurile.

Suferiți de unul sau mai multe simptome care indică faptul că puteți suferi de stenoză spinală lombară? Programați-vă la un consult!